După ce treci de Cetatea Ika, la marginea satului Cernatul de Sus din județul Covasna, acolo unde doar zgomotul căruțelor mai sparge liniștea naturii, dai peste o poartă secuiască, din lemn masiv. Dacă îndrăznești să strigi la poarta, preotul László Szőcs iese zâmbind și te face să crezi că erai așteptat de mult timp. Zdrobești zăpada de sub picioare și intri în curtea Centrului turistic Malomkert care devine atât în zilele de vară, cât și în cele de iarnă un refugiu pentru turiștii care vor să trăiască ca pe vremuri, într-o lume fără televizor, internet sau semnal la telefon. Oaspeții sunt cazați într-una dintre cele trei case secuiești și, pe parcursul șederii, pot învăța cum să gătească gulaș, kürtőskalács sau alte bucate secuiești. Uneori, doamna Ilona Szőcs le pregătește turiștilor un traseu labirintic prin sat, pe care, dacă aceștia îl urmează, vor ajunge să găsească diverse ingrediente sau să facă activități precum mulsul oilor ori prepararea brânzei.
Odată intrat în curtea centrului, privirea ți-o ațintești spre roata de la o moară veche care învârte în neștire apa în care se oglindește stratul de zăpadă de la ultima ninsoare. Tot pe dreapta, imediat de cum ai intrat, o căsuță bătrânească, îmbrăcată într-un strat de var albastru, te atrage spre ea. Grădina se continuă cu un pârâu care întâlnește în cale câțiva copaci fără frunze și care se pierde în neantul alb. Pe partea stânga, un șir de trei căsuțe secuiești stau aliniate, cuminți, așteptând să le treci pragul. Domnul László te trage ușor de braț și te invită în clădirea înaltă, care seamănă cu un hambar, dar în care nu găsești animale și fân, ci o sobă mare, construită din cărămidă, și câteva mese aranjate. Doamna Ilona Szőcs, o femeie la fel de veselă ca soțul acesteia, îți urează bun-venit și îți oferă un scaun și, pentru că știe că ești aproape înghețat din cauza vremii, te lasă să te ghemuiești lângă soba în care vezi cum lemnele se transformă în cenușă. Soția preotului începe să-ți spună povestea locului, nu înainte de a te invita să guști din bucatele tradiționale pe care ți le-a înșirat pe masă.
Continuarea reportajului o regăsiți pe capitalcultural.ro.
One thought on “Malomkert, moara cu adevărat norocoasă”