Am migrat la „cei plecați” | student în Londra

Am dat ieri, pe Instagram, peste un link către un podcast simpatic care aborda tema „cei rămași” vs. „cei plecați”, iar autoarea face parte din ultima categorie, fiindcă de ceva timp locuiește în Barcelona. Așa mi-am dat seama că acum fac parte dintr-un nou club – cei plecați. Iată, pe scurt, cum mi-am schimbat statutul. 

Fix acum un an, hoinăream pe internet în speranța că o să-mi găsesc un program de master care să-mi placă. După lungi căutări, m-am oprit la București, la Facultatea de Arte, la fotografie. Mi-am făcut o listă cu cărțile pe care trebuie să le citesc pentru admitere și, cu entuziasm, am dat startul potrivit celui de-al treilea an de facultate. După vreo două luni de citit comentarii și recenzii (tot pe internet), simțeam cum entuziasmul mi se dezlipește și era dureros – cam ca atunci când încerci să-ți dai lipiciul de pe vârful degetelor și rămân bătături. Cred că atunci m-am hotărât. Plec din țară. Mi-am pus târnacopul pe spate, casca pe cap și am început să sap, am dat peste diamante, pământ negru, aur și argint. 

Inițial am zis că vreau să merg în țările nordice, căci lăudat mai este sistemul de învățământ de la ei, însă, după o vizită de vreo două zile prin Londra, am zis că asta e! Cu gura căscată după visul pe care deja mi-l conturam, am început să mă înscriu la universități. Am început relativ târziu, de aceea, dacă ai de gând să mergi la universitate în orice țară străină, îți recomand să începi de foarte curând fiindcă cu cât scapi mai repede de un stres, cu atât mai bine pentru trup și suflet. 

Prin februarie 2017 am vorbit cu cei de la EDMUNDO și, peste ceva timp, am dat de Andra, consilier EDMUNDO. Prima dată m-am hotărât unde vreau, am ales programele și universitățile și i-am transmis Andrei lista mea. Imediat am primit un email cu traseul pe care trebuie să-l urmez:

  • construiește-ți un eseu personal în care să spui cu ce te lauzi tu și ce-ai făcut bun în cei trei ani de facultate (mulțumesc lui Dumnezeu că există Asociația Studenților Jurnaliști, Serile Filmului Românesc, Opinia studențească și toate celelalte care mi-au dat de treabă în anii facultății);
  • alege doi profesori cu care te înțelegi mai bine și roagă-i să îți contureze profilul într-o pagină;
  • mergi la secretariat și fă rost de foaia matricolă;
  • pregătește-te să dai un examen de engleză (IELTS, Password). 

După ce ai trimis toate actele la universitate, o să primești un răspuns: fie nu te acceptă și îți și spun de ce (cum am pățit eu la un program de master – fotografiile mele nu aveau suficiente nuanțe contemporane), fie te întâmpină cu o ofertă condiționată, adică ei îți spun cât trebuie să ai la licență (mie mi-au spus să iau peste 7) și cât la testul IELTS (aici diferă de la un program la altul). Ar fi bine să dai testul IELTS înainte de susținerea licenței ca să te concentrezi, mai apoi, doar pe licență.

De asemenea, îți pot cere să trimiți și un portofoliu și să stabiliți și un interviu. Eu am trimis un portofoliu cu 10-15 fotografii, care abordau viața din zona rurală de la noi din țară și am vorbit cu un profesor de la facultate despre pasiunile și obiectivele mele. Interviul a decurs super fain, mai ales că profesorul era foarte interesat de cum se trăiește la noi la sat și cum este văzut un fotograf de către oamenii de la țară. 

Odată îndeplinite condițiile, le trimiți un email cu dovezile și aia e, ești acceptat. De-acum începi să te pregătești pentru noua ta viață. 

***

Astăzi este prima zi când merg la universitate, în calitate de student, masterand chiar. În următorii doi ani, voi studia fotografia documentară și fotojurnalismul la University of Westminster. Primele mele zile vor fi o combinație între entuziasmul uriaș și senzația de „rămâi cu picioarele pe pământ” datorită faptului că trebuie să îmi găsesc o casă, să îmi fac actele, să îmi găsesc un loc de muncă și să mă obișnuiesc cu lumea asta nouă. În rest, toate bune și foarte scumpe!

IMG_4167

!Tip: foarte fain ar fi să începi călătoria asta cu încă cineva, experiența este mai picantă. Eu, spre exemplu, am venit în Londra cu Nico și cu Bianca. Toți trei suntem la aceeași universitate, dar la programe de master diferite. 

IMG_4207

P.S.: Într-un alt articol voi povesti despre cum a fost întâlnirea cu Londra din punct de vedere cultural, financiar și emoțional. Până atunci, ne dăm întâlnire pe Instagram.

2 gânduri despre &8222;Am migrat la „cei plecați” | student în Londra&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s