„După ce am fost bătuți și gazați acasă, acum să venim să votăm?” | Peste 9.000 de voturi merg din Londra în România

În acest weekend, cât a ținut referendumul, s-a vorbit pe internet despre fenomenul Londra și s-au difuzat imagini cu românii de aici care stăteau la coadă pentru a-și exercita dreptul de a vota. Am mers în cele două zile și am petrecut câteva ore la secția de votare din Harrow, una dintre cele cinci din toată capitala Marii Britanii. Oamenii au stat până și trei ore la coadă pentru a vota, iar, la final, cifrele oficiale au arătat că peste 5.500 de români au votat în secția de votare din Harrow. Celelalte patru secții au adunat împreună un număr de aproximativ 4.200 de voturi.

I. Teoderascu_referendum_Londra-2

***

Este trecut de ora 11.00, afară este mult mai cald decât în prima zi, iar cetățenii români vin în grupuri să voteze. „Hai la vot! Hai la vot”, îndeamnă un bărbat trecut de 40 de ani, care oferă celor prezenți cărți religioase și CD-uri cu titlul „Îmi pasă de tine”. Din spate îi răspunde un tânăr dintr-un grup de cinci băieți: „Da’ ce să votez domnu’? Da sau nu?” Un prieten din gașcă se grăbește să dea un răspuns, după care toți încep să râdă în hohote: „El nu știe, el e gay.” Bărbatul zâmbește, pune mâna pe spatele tânărului și îl trage deoparte ca să-i explice care-i treaba cu refendumul. După câteva minute de discuții, minute în care bărbatul vorbea și tânărul dădea aprobator din cap, pare că se ridică ceața de pe fața băiatului și salută respectuos ajutorul oferit: Am înțeles! Doamne ajută! Intră în secția de votare și odată cu grupul de băieți, ies alți trei români, doi bărbați maturi și o femeie.

„De unde știu eu ce-am votat acum? Scrie undeva că votez legea cutare din Constituția cutare? Nu!”, spune femeia cu voce tare ca să se asigure că am auzit-o. Vede că am aparatul de fotografiat agățat de gât și mă întreabă dacă sunt de la presă. Îi spun că fac fotografii și că am venit să văd ce se întâmplă. Un bărbat dintre cei doi îmi povestește că a văzut pe internet că oamenii din țară s-au mobilizat și așa a decis să vină să voteze „nu”. Îmi zice că îl cheamă Dan și că a venit de ceva ani în Londra ca să-și facă traiul și să-și ajute și părinții de acasă. „Am vorbit cu mama azi dimineață și mi-a spus că a fost la biserică și că preotul le-a spus să meargă la vot că altfel nu o să-i mai împărtășească. S-a amestecat biserica cu religia. Păcat!”, se lamentează Dan în fața mea. Este calm, privește în pământ și mă tot întreabă cum am votat eu și ce cred eu despre tot ce se întâmplă. Vrea să afle părerea altora ca să știe dacă a procedat cum trebuie.

„Ăsta este un vot pentru Dragnea. Păi după ce am fost bătuți și gazați acasă, acum să venim să votăm pentru el?”, adaugă bărbatul.

Îl întreb dacă a fost pe 10 august în Piața Victoriei și se grăbește să-mi ofere un răspuns afirmativ, însă parcă nu mai reușește să-și găsească cuvintele, se pierde și înghite în sec. „Lasă, din martie o să plecăm toți de aici. Am vorbit cu un englez de la firma mea și așa spunea.” Mă mai întreabă o dată dacă am votat și apoi pleacă.

I. Teoderascu_referendum_Londra-13

Intru în primărie, acolo unde coada pare că nu se mai termină, mereu vin alții. „Aaa, tu ai venit cu copilul și mergi în față. Păi dacă știam, veneam și eu cu al meu și intram în față”, se aude vocea unei femei și apoi mai multe râsete. Pentru a nu-i lăsa pe copii să aștepte, familiile cu copii până în doi ani și gravidele au voie să intre în față și nu mai așteaptă la coadă. Mulți votanți vin cu cărucioare, cu copii în brațe sau cu ei de mână pentru a-și apăra familia, după cum afirmă unii. Mă așez pe unul dintre scaunele libere și fotografiez.

„Ești de la presă? L-ai văzut pe ăla de-afară? Trebuie fugărit de acolo, le spune oamenilor ce să voteze. Îi prostește cu homosexualitatea”, îmi spune un bărbat mai în vârstă din dreapta mea.

Fără să apuc să-i dau un răspuns, începe să-și exprime îngrijorările față de faptul că mâine Dragnea o să schimbe ce lege vrea din Constituție. „Tot îi dă cu iubirea. România nu se termină cu Dragnea”, face o pauză scurtă și apoi revine: „Mai sunt alți Dragnea. Mulți”. Îl cheamă Victor, este din Botoșani și a venit în Londra ca să stea cu nepoțelul lui.

I. Teoderascu_referendum_Londra-7
Victor este din Botoșani și a venit în Londra ca să stea cu nepotul lui.

În sala de așteptare o femeie vorbește tare, pare că face parte din comisie. „Cei care aveți mașini, mergeți la consulat ca să votați, acolo nu este nimeni”, spune răspicat femeia îmbrăcată din cap până în picioare în roșu. „Ce vreți, doamnă, să spuneți? Că nu mai ajungem să votăm aici?”, spune un bărbat care stă la coadă. Imediat încep oamenii să murmure și să se agite. „Mai bine mergeți afară să le spuneți celor de acolo. Ia uitați ce coadă este!”, adaugă un bărbat. Femeia se întoarce, se uită afară și își pune mâinile în cap. „Aoleu! Mai sunt și afară?!” Iese în grabă ca să-i anunțe. Un angajat de-al primăriei, care nu știe română, întreabă ce se întâmplă și cineva îi traduce. Se uită și el afară și spune râzând: „Adică doamna abia acum a aflat câți oameni sunt aici?”

I. Teoderascu_referendum_Londra-10

Urc scările și merg să văd ce se întâmplă la etaj. Oamenii mă privesc, se feresc de fotografii, însă nu-mi spun nimic. Mă așez lângă ușa camerei în care românii merg să voteze și declanșez de câteva ori butonul de pe aparat. Nu intru înăuntru pentru că nu am voie să fac fotografii. „Faceți poze să vadă toată lumea la ce coadă stăm noi. Nu-i normal!”, mi se adresează un bărbat, însă nu-mi pot da seama exact cine a spus asta pentru că sunt prea mulți. O familie iese grăbită din secția de votare. „Vezi, ți-am zis eu că așa e întrebarea. Mi-a trimis un prieten o fotografie. De unde știu ce-am votat acum?”, îi reproșează bărbatul femeii. Pare supărat, își face loc printre ceilați, coboară scările în grabă și pleacă. Petrec ceva timp cu copiii din sală care, de plictiseală, s-au așezat pe scări sau pe jos. Unii dintre ei stau pe telefoane, alții se joacă cu ursuleții de pluș sau cu alte jucării. Mă uit pe geam la coada de afară și pare că a rămas la fel.

I. Teoderascu_referendum_Londra-15

Cobor scările și încerc să anunț un observator de prezența bărbatului care împarte cărți religioase. „Unii oamenii spun că domnul de acolo face propagandă și sunt deranjați de asta”, îi spun calm și respectuos bărbatului îmbrăcat în alb. „Ce? Unde?”, îmi răspunde observatorul uitându-se la domnul de afară care pare preot. „Știți, nu are voie să facă asta. Președintele comisie știe asta? Nu face nimic?”, îi răspund bărbatului, deși știu sigur că știe despre ce vorbesc. „Da, da, o să-i spun președintelui…” Pleacă. În spatele meu două femei stau în fața unui tânăr, care s-a așezat pe un scaun. „Oare în țară cum e? Nu prea merg ăștia la vot. Ei, săracii, spun că votează cu Dragnea, i-au spălat pe creier. Îmi vine să plâng, băi! Măcar de-am fi șase milioane, nu contează dacă lumea votează da sau nu, dar să fim șase milioane”, le spune tânărul celor două femei, care dau aprobator din cap.

I. Teoderascu_referendum_Londra-16

După câteva ore, timp în care oamenii și-au schimbat greutatea corpului de pe un picior pe altul, au discutat față în față și pe telefoane despre importanța votului, și-au îndemant prietenii să vină la vot și au urmărit știrile de acasă, ies afară. Observ că nu mai sunt nici cărțile religioase, nici CD-urile, nici masa pe care ținea bărbatul lucrurile. Încerc să înțeleg ce s-a întâmplat, mai fac câțiva pași și văd o mașină de poliție. Îmi dau seama că omul a plecat, fie că a fost gonit de poliție, fie de teamă.

***

În țară se anunță că prezența la vot abia a atins 21% și toate discuțiile se mută în mediul online, acolo unde România pare dezbinată, unde oamenii se jignesc, se urăsc, unde dezamăgirea se transformă în postări. Dar tot acolo, România pare unită, alegătorii și fenomentul #boicot reușesc să suprindă și oamenii spun că acum suntem mai apoape de Uniunea Europeană. Un preot din Marea Britanie se laudă, în mediul virtual, că a stat acasă, că a schimbat becuri tot weekend-ul și că și-a comandat steagul României, fiindcă mâine o să-și facă un seflie cu drapelul, pentru că, afimă el, „sunt foarte mândru să fiu român!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s