Student vs. emigrant | în Londra

Au trecut mai bine de două luni de când am început să studiez fotografia la University of Westminster, în Londra. Între timp, mi-am dat seama că viața de student este diferită de viața de emigrant într-un oraș cu o populație de peste opt milioane de oameni. 

În timp ce studentul este grăbit, dornic să descopere totul, să cheltuie bani pe experiențe și este mai mult decât încântat de noua cultură, emigrantul este mult mai cumpătat, își caută job, merge la muncă, urmărește ofertele ca să economisească, se mută dintr-o casă în alta și își potolește dorul de casă cu câte-o fotografie. 

Studentul

La University of Westminster, studentul plătește chiar foarte mult pentru studiile sale, însă are la dispoziție cam tot ce-și dorește: internet, calculator, aparate de fotografiat, camere de filmat, studiouri de închiriat, hard-disk-uri, cărți, reviste, spații de lectură etc.. În universitate poți sta liniștit mai mult de o zi căci biblioteca are program non-stop.

În timpul cursurilor se pune accent pe opinia ta, ești întrebat aproape la fiecare slide dacă îți place sau dacă nu și, bineînțeles, profesorul caută și argumente. Există sesiuni în care tutorul îți ascultă problemele ce țin nu doar de viața de student, ci și de cea personală.

Întrucât studiez documentary photography and photojournalism, în aceste două luni, pe lângă cursuri, seminarii și workshop-uri, am participat la două târguri de fotografie, la „Brighton Photo Biennial”, un târg foarte bine construit, care m-a ajutat să descopăr nu doar mai multe informații despre ce înseamnă o expoziție de fotografie, ci și orașul în sine.

Și, de curând, am fost la cel mai mare târg internațional dedicat fotografiei, la Paris Photo. Am călătorit de la Londra la Paris cu trenul Eurostar prin Tunelul Canalului Mânecii și timp de trei zile am oscilat între târgul de fotografie, expoziții, muzeul Louvre, turnul Eiffel și plimbările de pe malul fluviului Sena. 

View this post on Instagram

10/10 bess eva #paris #squad

A post shared by EJC (@ejcartist) on

La unul dintre cursuri trebuie să-mi pregătesc, până la finalul primul semestru, prima mea expoziție fotografică și mi-am ales ca subiect referendumul de pe 6 și 7 Octombrie (când am petrecut câteva ore la secția de votare din Harrow, unde au votat peste 6.000 de români). 

Emigrantul

Viața de emigrant este ceva mai palpitantă și mult mai picantă decât cea de student. Cred că așa a fost de la început, când ne-am plimbat prin toată Londra cu bagaje super grele, când am explorat toate aplicațiile și toate site-urile ca să ne găsim o casă potrivită și am trecut prin birocrația britanică ca să ne dovedim existența.

Trecuse deja o lună și apa deja era mult mai limpede, se mai mișcau doar câteva cerculețe mici, dar care nu ne încurcau și clar ne puteam vedea de treaba noastră. Dar ce să vezi, un cataroi a căzut de undeva și s-a tulburat totul. În două zile am fost nevoiți să găsim o altă casă, să ne facem bagajele și să o luăm la fugă prin metroul londonez. Nu am rămas pe străzi, bineînțeles, ci am găsit o casă și mai călduroasă. „Tot răul spre bine”, cum ar spune mama.

Săptămâna a fost împărțită între viața de student și cea de român stabilit în Londra, care merge la muncă de dimineață până seara. Timpul liber s-a micșorat de trebuie să-l urmărești cu lupa ca nu cumva să-l calci în picioare și să-l strivești. Și, de asemenea, între timp, statul britanic m-a „recunoscut” și, uite așa, mapa cu acte este mult mai voluminoasă acum. 

Și cum ar spune românul: „n-am timp să mă plictisesc, domn’le!”. Păi când mi se acrește de emigrant, trec repede la student și tot așa. Și ca să îmi dau seama că diferența asta nu o văd doar eu, vă povestesc cam cum a fost experiența de la vamă, când am venit de la Paris înapoi în Londra.

Primul check-point:

Polițist 1: de unde sunteți?
Teoderașcu: din România.
P1: și mergeți în Londra? 
T: Da.

Se uită la buletinul meu, îl analizează și apoi îmi studiază fața. Mă întreabă dacă știu engleză, iar îmi studiază fața și, uite așa, trec vreo 10 minute și, într-un final, mă lasă să trec. 

Al doilea check-point:

P2: de unde sunteți?
T: din România. 
P2: și mergeți în…? 
T: Da, merg în Londra, studiez acolo. 
P2: Ohh, sorry, man! Să aveți o zi frumoasă!

Foto cover: Cameron Alexander

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s