2018, o mutare, mulți kilometri și dor

Anul meu a fost despre schimbare.

În 2018 am absolvit Facultatea de Litere, specializarea Jurnalism, și, cu licența pe drive, am plecat la University of Westminster din Londra. Am început o altă călătorie de doi ani la masterul de fotografie documentară și fotojurnalism. Am avut prima mea expoziție fotografică și am început să combin și mai bine scrisul cu imaginea. Tot în 2018 am “dat” limba română pe engleză și am început procesul de “britanizare” printr-o luptă dintre student și emigrant.

Anul meu a fost despre călătorie.

Dacă acum doi ani mi-am propus să vizitez cât mai multe locuri din România, în 2018 mi-am spus că aș vrea să ajung la Paris și să merg și într-o țară din nord. La Paris am fost, în noiembrie, datorită unui curs de la universitate, dar a doua dorință se reportează pe lista din 2019.

Am fost în Oradea, un oraș art-nouveau care m-a fermecat, am încercat să fug de urși și am făcut colaci secuiești în Harghita și Covasna. Tot acolo am băut un ceai verde la Casa de Oaspeți a Prințului Charles. M-am lăsat dezamăgit de imaginea din Sighișoara (am spus pe website de ce), am fost cu ASJ-ul în Sinaia, am participat la Târgul de Turism de la București cu echipa Zig Zag prin România și, după toată alergătura asta, am revenit acasă, mai întâi la Iași și apoi la Galați.

În martie iar mi-am făcut bagajul și am plecat să găsesc așezările rupestre și trovanții din Buzău. În preajma sărbătorilor Pascale am călătorit cu familia în excursii prin județul Galați și județul Vaslui. Apoi am mers în Iași ca să mai scriu la licență, să petrec de ziua mea și să muncesc cu mare drag pentru Serile Filmului Românesc.

La finalul lunii mai, am făcut o oprire în București, acolo unde ne-am adunat în redacția postului de radio Europa FM. Pe 1 Iunie mi-am pus toca pe cap și, după trei ani de muncă, distracție și amintiri, am devenit absolvent marca UAIC. După ce mi-am susținut și licența, am plecat în Italia cu “TUIAȘI Racing” la o noua competiție Formula Student.

Din Italia, am mers în Spania cu trei “escale” în Iași, Galați și Cluj-Napoca. Vara din Spania mi-a adus unele dintre cele mai frumoase fotografii fizice, digitale și mentale. M-am relaxat la poalele valurilor Oceanului Atlantic, am urcat Pirineii din Franța și am experimentat viața deșertică în Bardenas Reales de Navarra.

View this post on Instagram

The Bardenas Reales is a semi-desert natural region in Southeast Navarre, Spain. The soils, from 42,000 hectares, are made up of sandstone, chalk and clay. They have been eroded by water and wind. If you will visit this place, you will admire all the beautiful shapes and maybe hiking them. Also, there you will discover many military bases. 👉🏼 part 1 — #travel #travelling #spain 🌎 #vacation #visiting #traveler #instatravel #instago #wanderlust #trip #holiday #photooftheday 🦎 #lifeofadventure #doyoutravel #tourism #teoinspain #instapassport #instatraveling #mytravelgram 🦅 #travelgram #travelingram #igtravel #desert #ig_worldphoto #lovelife #traveling #travelblog #instago 😍

A post shared by Ionuț Teoderaşcu (@teoderascu) on

Din Spania am mers în Timișoara și am stat acolo trei zile. Pe 10 august am protestat în Piața Victorie din București și apoi am plecat spre Constanța pentru a celebra 4 ani de Zig Zag prin România.

De la malul Mării Negre, am ajuns în câteva zile în nordul Moldovei, în Suceava. Am coborât apoi spre Buzău, unde am mers, cu tata, să fac câteva fotografii la Vulcanii Noroioși.

În septembrie am plecat în Germania, iar de acolo am făcut câte-o vizită scurtă în Elveția și în Franța. De la nemți, am ajuns la londonezi, pe 13 septembrie. Am descoperit și încă descopăr Londra, am mers în Brighton la un târg de fotografie și, în noiembrie, am vizitat cel mai mare târg de fotografie din lume, la Paris. Ultima lună din an m-a regăsit, la casa mea, în Londra.

Anul meu a fost despre însămânțarea dorului.

Odată cu schimbarea a venit și dorul. Am lăsat Iașul meu drag, am plecat de pe Strada Sarmisegetuza și, cel mai important, între mine și prietenii mei a intervenit distanța. Din păcate, în unele cazuri a făcut ravagii, în altele a dus la amintiri noi. Sfârșitul de an mă regăsește cu mai puțini oameni alături și cu mai multe întrebări. Dar, spre împlinirea-mi profesională, în 2018 am reușit să fac mai mult din ce iubesc să fac. Anul par mi-a dat o groază de amintiri cu oamenii pe care îi iubesc și pe care nu mi le poate lua nimeni.

Vă urez un an nou de care să vă fie dor! Să ne revedem curând ca să avem ce povesti și în decembrie 2019. La mulți ani!

Mulțumesc, Cristian Pop, pentru cover!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s