Grecia mi-e acasă pe timp de vară | Greece is my home during the summer

Landscape. Kos Island

În afară de România, bineînțeles, Grecia este țara care-mi oferă sentimentul de apartenență și asta, cel mai probabil, datorită faptului că a fost prima țară pe care-am vizitat-o. Aveam 12 ani, tocmai în schimbasem numele în Teoderașcu, și cu un bagaj făcut de mama și-o gentuță atârnată de gât în care aveam pașaportul și procura treceam vama. În documentul semnat și de mama, și de tata se menționa că un șofer, de la firma Lilian Express, un necunoscut, de altfel, avea să aibă grijă de mine pe traseu și, după 24 de ore de călătorit, urma să mă „transfere” fratelui meu, care, pe atunci, locuia în Atena. Prima ieșire din țară nu se uită niciodată, chiar dacă ne-am născut după ‘90, când ne etichetăm cam toate fotografiile cu #travel. Îmi amintesc că am plecat într-o dimineață, din Galați, și de cum m-am urcat în autobuz am început să plâng. De teamă, din cauza despărțirii, cert îi că am continuat să mă descarc prin plâns și că nu m-am dezlipit de fereastră. De pe la Brăila deja voiam înapoi acasă. În autobuz n-am vorbit cu nimeni, preferam să nu cobor deloc, iar statul numai pe scaun mă făcea să-mi doresc să ajung cât mai repede. 

Except for Romania, of course, Greece is the country which gives me the feeling of belonging and this, most probably, because I travelled abroad for the very first time to Greece. I was 12 years old, I had just changed my surname to Teoderascu, and with a luggage made by my mother and a small bag hanging around my neck which had inside my own passport and a power of attorney I was going to cross the customs. In that official document signed both by my mother and my father, it was mentioned that a driver, an unknown person, worker at Lilian Express travel agency, would have taken care of me during those 24 hours of travelling and, also, that he would have entrusted me to my brother who lived in Athens, at that time. You will never forget the first trip out of the country, even if you were born after 1990, when almost all of us post pictures have #travel. I remember that I left the city, Galati, in the morning and once I got into the bus I started to cry. It was because of the fear or because of the goodbye, but I certainly continued to cry and during my trip, I stood only near the window. I already wanted to go back home, after only 30 minutes. I talked with no one in the bus and, furthermore, I prefered no to get off at any station, and then sitting down on that chair made me want to get there, in the capital of Greece, as soon as possible.

În Atena m-a așteptat fratele meu. Pe lângă căldura insuportabilă, descopeream un oraș imens și tot ce se întâmpla în jurul meu era peste limitele mele de percepție și cunoaștere, peste tot ce-mi imaginasem. De fapt, ce poți să-ți imaginezi? Cum crezi că ar putea să fie dincolo dacă n-ai mai ieșit niciodată pe ușă? În primele minute eram precum un personaj dintr-un film, unu’ care se pierduse printre gânduri și la urechile căruia vorbea neîntrerupt un altu’. „Ți-e somn? Ți-e foame?”, mă întreba frate-miu, dar eu tăceam, eram copleșit. Am stat la el în garsonieră cam o săptămână, timp în care am mers pentru prima dată la plajă, unde am descoperit că ador marea. Seara, pe răcoare, mergeam la „Luna Park”, un parc de distracții, locul meu preferat din Atena. 

In Athens, my brother was waiting for me, hopefully. On an unbearably hot weather, I have just discovered a huge city and everything that was happening all around me was beyond of my limits of perception and knowledge, beyond everything I imagined. In fact, what can you imagine? How do you think that the other side would look like if you never got out of the door? In the first few minutes, I was like a character in a movie, one ‘who had lost his thoughts and at whose ears another one had constantly talked’. ‘Are you sleepy? Are you hungry?’, my brother asked, but I remained silent, I was overwhelmed. I stayed with him in the studio flat for about a week, during which time I went to the beach for the first time, when I discovered that I love the sea. During the evenings, on cooler weather, I was going to ‘Luna Park’, an amusement park, my favourite place in Athens.

Pe o plajă din Kos
On a beach on the Island of Kos

Din capitala Greciei urma să merg pe insula Kos, acolo unde locuia și încă locuiește sora mea. Îmi amintesc că acum 11 ani, ea a venit în Atena, ca mai apoi să mergem, cu avionul, pe insulă. Primul zbor. Ei aveau emoții pentru mine, știu asta, fiindcă șușoteau. În avion sor-mea mi-a zis să mă întind pe spate, să mă țin de scaun și să închid ochii. „N-o să fie mult, doar 40 de minute.” Aveam loc la geam, norocosul de mine, așa că mi-am lipit fața de fereastră și-mi ziceam numa’„ wow!”. Am adorat primul zbor și pe toate celelalte de atunci. 

From the capital of Greece, I went to Kos island, where my sister lived and still lives. I remember that 11 years ago, she came to Athens, and then we went by plane to the island. That was going to be my first flight. They had a lot of emotions, I know that because they were whispering. In the plane, my sister told me to lie on my back and to close my eyes. ‘It will not last long, only 40 minutes.’ I was sitting near the window, again, (lucky me) so I stuck my face in the window and I was telling myself ‘wow! that’s wonderful!’. I adored the first flight and all the others since then.

Mi-am petrecut cam toată vara în Kos. Mergeam la plajă, munceam, alături de sora mea și soțul ei, la magazinul lor turistic și învățam cuvinte în greacă. Vara următoare tot în Grecia am mers. De fapt, ai mei mi-au făcut procură cam în fiecare vară, până la 18 ani, și insula Kos devenea acasă, pe timp de vară. Îi învățasem străzile și, pentru că orașul Kos de pe insulă nu-i foarte mare, pe alocuri semăna chiar cu acasă. 

I spent most of the summer in Kos. I used to go to the beach, work with my sister and her husband at their touristic store and learn Greek words. Next summer I went to Greece, as well. In fact, my parents made a power of attorney almost every summer, until I was 18, so I could travel by myself, and thus Kos became home during the summer. I had learned its streets and, because Kos Town is not a very big one, at times it looked just like home.

Kos Town

De la vârsta majoratului am ales să merg și în alte locuri și, de aceea, vizitele mele în Kos s-au rărit. Ba mai mult, de când frate-miu s-a mutat din Atena, nu m-am mai oprit în capitală, deși mi-ar fi plăcut s-o mai vizitez. Însă nicăieri n-am mai găsit (până acum) sentimentul de libertate și de siguranță așa cum obișnuiam să-l găsesc pe insulă. Acolo sunt puțini oameni, nu se întâmplă chiar foarte multe și la fiecare capăt dai de plajă. 

Since I was 18 years old, I have chosen to go to other places and, therefore, my visits to Kos have diminished. Moreover, since my brother moved on from Athens, I didn’t stop in the capital anymore, although I would have liked to visit the city again. But anywhere I didn’t find (until now) the feeling of freedom and security as I used to find it on the island. There are fewer people, not much happens and at each end of the island you will meet the beach.

De data asta fără procură, dar cu mai multe planuri am revenit, pentru o perioadă nedeterminată, în Kos. Uneori stau câte 4 ore pe mare, pe barca căpitanului Tasos, ascult radio pe plajele cu nisipul fin și, la fiecare masă, mănânc brânză feta adevărată. E locul pe care-l numesc acasă, chiar și pentru o vară. 

This time, without a power of attorney, but with several plans, I returned, for an indefinite period, to Kos. Sometimes I sit for 4 hours on the Aegean Sea, on the Captain Tasos’s boat, listen to the radio on the beaches with fine sand and, at every meal, I eat the authentic and real feta cheese. It’s the place I call home, even for a summer.

Barca căpitanului Tasos, cel mai bătrân pescar de pe insulă.
Captain Tasos’s boat, the oldest fisherman on the island.

See more on Instagram

One thought on “Grecia mi-e acasă pe timp de vară | Greece is my home during the summer

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.