Amintiri developate | portret de familie emigrantă

„Regret că nu am stat acasă ca să văd cum crești”, mi-a spus, într-o seară de august. M-a luat în brațe și n-am știut cum să reacționez. Aș fi putut să-i spun că da, trebuia să stea lângă mine și să mă învețe „bărbăție”, să-mi arate cum să fiu mai puțin sensibil și cum să-mi îngroș vocea mai devreme sau poate ar fi trebuit să-i răspund cu o îmbrățișare și mai strânsă și să-i spun că totu-i bine. N-am făcut nimic din toate astea. Ne vedeam rar, nu era timp de reproșuri, în acele câteva zile pe care le petrecea acasă, încercam să-i rezum viața mea de adolescent din ultimul an. Și cum poți oare rezuma iubirea, axientatea, dezamăgirea și entuziasmul trăite într-un an în conversații de câteva ore? Nu prea poți, de aceea mai mereu sfârșeam răspunând în detaliu doar la întrebarea „și școala cum merge?”. „Nu merge că nu are roți!” După alte câteva zile de august, se făcea nevăzut, mergea acolo unde deja erau surorile: în străinătate.

„Regret că nu am stat acasă
ca să văd cum crești.”

Interacțiunile dintre cele două surori și fratele mai mare pe care reușesc să mi le amintesc nu sunt multe. Adesea „refotografiez” în minte cadrul în care se tachinau, se alergau din odaie (camera de oaspeți) în dormitor, de afară în casă și din curte spre terenul de sport. Mariana, care de mai bine de 15 ani locuiește în Grecia, obișnuia să se joace fotbal cu gașca și-l lua și pe Maricel cu ea. Apropiați ca vârstă, ei mereu s-au înțeles foarte bine, mergeau la școală împreună, ba chiar și-au făcut șuvințe și își purtau părul blond cam la fel. Dacă era vorba de câte-un conflict adolescentin, întotdeauna săreau unul pentru celălalt. Giorgiana, care acum locuiește în Franța, era năzbâtioasă și strica planurile celor doi, când mama spunea „vă las, dar să o luați și pe Gaga cu voi”. Abia după zece ani, Gaga a pierdut locul de mezinul familiei și de aceea a fost mai alintată decât ceilalți doi. Doar că aveam să aflăm că ea de fapt fusese alintată pe jumătatea din cât am fost eu, adevăratul și cel mai longeviv mezin al familiei.

Cea mai bună partea a copilăriei mele a fost cea pe care, din păcate nu prea mi-o mai amintesc, în care, timp de 6-7 ani, îmi mutam locul de la unul la altul ca în jocul „păsărică, mută-ți cuibul”. Când au început ei să plece de la casa părintească, cuibul a început să se destrame.

Cum, când și de ce au plecat în țări străine, am povestit în primul articol din seria „portret de familie emigrantă”. Astăzi, izolați fiecare în „țara lui” din cauza coronavirusului, conversațiile iau forma unor titluri de știri („au anunțat că aici vor închide granițele”) și sunt întrerupte de fotografii. Ultimele poze de pe grup sunt cu fratele meu plantând flori în grădina lui din Germania. Pozele sunt făcute de sora mea, Giorgiana, care a fost în vizită la Maricel. Când primesc fotografia cu ei stând la masă, le spun, în glumă, să păstreze un metru distanță între ei. El îmi răspunde tot cu o fotografie, de data aceasta cu o roabă și-mi spune: „păstrăm o roabă distanță între noi”.

Anul trecut și-a cumpărat casă într-un sat din Germania și, ca să celebrăm cumva acest fapt, ne-am propus să ne vedem de Crăciun la ei. Surprinzător, am și reușit. Au fost părinții din România, cealaltă soră din Grecia, mi-am luat și eu un bilet dus-întors Londra-Basel și a doua zi de Crăciun eram toți lângă brad, ne împărțeam cadourile. Ca să nu uităm prea curând cum este să fim împreună, le-am dat câte-o cameră foto de unică folosință și i-am rugat să facă fotografii când și la ce vor. Întors în Londra, mi-am petrecut o zi întreagă în cameră întunecată cu-un ceas imens pe peretele drept și-am developat amintirile. Unele le-am lăsat intenționat prăfuite, încețoșate, cu urme de apă uscată, cu amprente, cam cum sunt amintirile pe care te chinuii să le păstrezi vii cât mai mult timp.


2 thoughts on “Amintiri developate | portret de familie emigrantă

Leave a Reply to EK13 Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: