Blogger, jurnalist sau fotograf?

Eu de când mă știu mi-a plăcut să ascult poveștile altora, să trag de mine și să fiu cât mai creativ, să inventez idei și pe care cu încăpățânare să le duc la îndeplinire. Când eram mic mergeam acasă și spuneam că „doamna învățătoare ne-a zis să pregătim o compunere”, chiar dacă, în realitate, eu primisem doar de citit. Mințeam și mă chinuiam să stăruiesc. Apoi am mai crescut și, pe la finalul liceului, la o întâlnire despre carieră și viitor, s-au pus cap la cap câteva sinapse și am zis că jurnalist vreau să mă fac. Legam ideea de jurnalism cu blogul pe care-l aveam pe-atunci. Scriam chestii foarte sentimentale.

Continuă să citești Blogger, jurnalist sau fotograf?

Știri inventate de copii

E ora 7 dimineața. Ne urcăm în mașina Ford, doi în față, trei în spate, luăm câteva foi și ceva cretă colorată cu noi, iar peste o oră coborâm în fața școlii gimnaziale din satul Buznea, județul Iași. Deși e sâmbătă, de pe holurile școlii se aud țipetele și mișcările bruște ale unor copii din clasele primare. Toți așteaptă nerăbdători să afle ce le-a pregătit învățătoarea de i-a chemat la școală fix într-o zi de sâmbătă. Intrăm în clasă. O puzderie de perechi de ochi se uită la noi, însă noi evităm cumva contactul și privim pereții decorați cu desene și planșe de tot felul. De jur-împrejur, ca o barieră, se odihnesc monitoarele unor calculatoare, acoperite cu o pânză neagră. Suntem trei studenți de la Jurnalism, un absolvent de Jurnalism și un student de la Geografie, toți cinci de la „Cuza” și am venit, în urma invitației primite de la dna învățătoare, să le „predăm” jurnalism copiilor, să-i învățăm cum se scrie o știre, să le arătăm cum se ține microfonul în mână, să le povestim despre educația media și să-i încurajăm să se facă jurnaliști. Totodată, ne interesează să aflăm, printre altele, care este relația copiilor cu jurnalismul, ce tip de programe urmăresc și cum sunt aceștia influențați de media.

Continuă să citești Știri inventate de copii

Anunț: am găsit o „carte de identitate” cu numele Sanda Nicola

„Uite-o pe Sanda Nicola!” sau „acum prezintă știrile Teodora Tompea!” sunt exclamațiile pe care ni le livrăm, eu și Nicoleta, când le zărim pe ecranul televizorului pe cele două jurnaliste. Ce-i drept, în ultimul timp Sanda Nicola s-a jucat mai mult de-a v-ați ascunselea. Dar îmi aduc aminte cu cât interes și cu câtă admirație o urmăream atunci când prezenta, de pe malul Tamisei, situația de după Brexit. Nu părea chiar atât de greu, chiar credeam că pentru ea este simplu. Dar am aflat, din „Carte de identitate”, că, de fapt, picioarele îi erau „murate”, frigul își făcuse de mult timp culcuș în oase și emoțiile erau de nestăpânit. Deși știam finalul acestei experiențe, cu fiecare rând citit îmi încurajam scriitoarea: „Hai, Sanda, că poți! Ai trecut tu de experiența puturos de relevatorie din Beirut. Ce poate fi mai greu?”. În timp ce-i citeam gândurile, mă simțeam mai apropiat de ea, parcă eram prieteni și-mi permiteam să-i spun Sanda. În realitate n-aș putea.

Continuă să citești Anunț: am găsit o „carte de identitate” cu numele Sanda Nicola