Grecia mi-e acasă pe timp de vară | Greece is my home during the summer

Landscape. Kos Island

În afară de România, bineînțeles, Grecia este țara care-mi oferă sentimentul de apartenență și asta, cel mai probabil, datorită faptului că a fost prima țară pe care-am vizitat-o. Aveam 12 ani, tocmai în schimbasem numele în Teoderașcu, și cu un bagaj făcut de mama și-o gentuță atârnată de gât în care aveam pașaportul și procura treceam vama. În documentul semnat și de mama, și de tata se menționa că un șofer, de la firma Lilian Express, un necunoscut, de altfel, avea să aibă grijă de mine pe traseu și, după 24 de ore de călătorit, urma să mă „transfere” fratelui meu, care, pe atunci, locuia în Atena. Prima ieșire din țară nu se uită niciodată, chiar dacă ne-am născut după ‘90, când ne etichetăm cam toate fotografiile cu #travel. Îmi amintesc că am plecat într-o dimineață, din Galați, și de cum m-am urcat în autobuz am început să plâng. De teamă, din cauza despărțirii, cert îi că am continuat să mă descarc prin plâns și că nu m-am dezlipit de fereastră. De pe la Brăila deja voiam înapoi acasă. În autobuz n-am vorbit cu nimeni, preferam să nu cobor deloc, iar statul numai pe scaun mă făcea să-mi doresc să ajung cât mai repede. 

Except for Romania, of course, Greece is the country which gives me the feeling of belonging and this, most probably, because I travelled abroad for the very first time to Greece. I was 12 years old, I had just changed my surname to Teoderascu, and with a luggage made by my mother and a small bag hanging around my neck which had inside my own passport and a power of attorney I was going to cross the customs. In that official document signed both by my mother and my father, it was mentioned that a driver, an unknown person, worker at Lilian Express travel agency, would have taken care of me during those 24 hours of travelling and, also, that he would have entrusted me to my brother who lived in Athens, at that time. You will never forget the first trip out of the country, even if you were born after 1990, when almost all of us post pictures have #travel. I remember that I left the city, Galati, in the morning and once I got into the bus I started to cry. It was because of the fear or because of the goodbye, but I certainly continued to cry and during my trip, I stood only near the window. I already wanted to go back home, after only 30 minutes. I talked with no one in the bus and, furthermore, I prefered no to get off at any station, and then sitting down on that chair made me want to get there, in the capital of Greece, as soon as possible.

Read more

Emed: „Sunteți în Cairo, aici nimic nu este pe gratis!”

„Egiptul este foarte sigur, nu există criminalitate. Dar să aveți grijă, când sunteți pe stradă nu băgați pe nimeni în seamă, dacă o să mergeți la Muzeul Egiptean, o să apară oameni în fața voastră și o să vă zică să o luați printr-un tunel că este mai rapid, nu mergeți cu ei, o să vă ducă în magazine și apoi o să închidă ușa. Nu o să vă dea drumul până nu cumpărați ceva. La piramide o să vă pună lucruri în mână, nu luați nimic, nu o să le mai vrea înapoi și va trebui să plătiți. O să încerce să vă pună pălării, eșarfe pe cap, aveți grijă! Nu îi priviți, nu vorbiți cu ei, vă faceți că nu știți engleză. Sunteți în Cairo, aici nimic nu este pe gratis!”, ne sfătuiește Emed, un localnic în vârsta de 40 și ceva de ani, care întâlnește mai în fiecare zi turiști. Toți trei, eu, Nico și Bianca îl ascultăm și încercăm să notăm cât mai multe. 

Vedere de pe platoul din Giza asupra orașului Cairo.
Continue reading Emed: „Sunteți în Cairo, aici nimic nu este pe gratis!”

Hours of waiting in vain for thousands of Romanians who wanted to vote | photo-reportage

On May 26th, 2019, Romanians from all over the world had to vote for the European Parliament elections. Thousands of Romanians living abroad have waited for hours at endless queues to exercise their right to vote. I took these photographs at the polling station in Harrow, London, where the doors were closed 45 minutes earlier. The Romanians have been waiting even for 9 hours and didn’t get to vote.

[RO] Pe 26 mai 2019 românii din toată lumea au mers să voteze la alegerile europarlamenare. Mii de români care locuiesc în afara țării au așteptat ore întregi la cozi pentru a vota. Am făcut aceste fotografii la secția de votare din Harrow, Londra, acolo unde ușile clădirii în care se afla secția de votare s-au închis cu 45 de minute mai devreme. Românii au așteptat chiar și 9 ore și nici măcar nu au apucat să voteze.

MOre

23 dilematic

Până să fac 18 ani, așteptam cu cea mai mare nerăbdare ziua mea de naștere. „Încă doi ani, încă un an”, așa-mi număram. Credeam că la 18 ani o să am puterea să-mi schimb viața pe care o consideram oarecum plictisitoare, că o să aleg ce și cum vreau. Odată dotat cu 18 ani în buletin, am descoperit că nu-ți servește nimeni pe tavă ceva puteri magice. Și de-atunci, în fiecare an, în apropierea zilei mele de naștere intru într-o stare de incertitudine, (1) nu știu dacă să mă bucur de faptul că mai toți prietenii din offline și online își amintesc de mine și-mi trimit mesaje seci sau de-a dreptul impresionante sau (2) să mă-ntristez că a mai trecut un an și (poate) presiunea socială apasă și mai tare pe umerii mei.

Continue reading 23 dilematic