Emed: „Sunteți în Cairo, aici nimic nu este pe gratis!”

„Egiptul este foarte sigur, nu există criminalitate. Dar să aveți grijă, când sunteți pe stradă nu băgați pe nimeni în seamă, dacă o să mergeți la Muzeul Egiptean, o să apară oameni în fața voastră și o să vă zică să o luați printr-un tunel că este mai rapid, nu mergeți cu ei, o să vă ducă în magazine și apoi o să închidă ușa. Nu o să vă dea drumul până nu cumpărați ceva. La piramide o să vă pună lucruri în mână, nu luați nimic, nu o să le mai vrea înapoi și va trebui să plătiți. O să încerce să vă pună pălării, eșarfe pe cap, aveți grijă! Nu îi priviți, nu vorbiți cu ei, vă faceți că nu știți engleză. Sunteți în Cairo, aici nimic nu este pe gratis!”, ne sfătuiește Emed, un localnic în vârsta de 40 și ceva de ani, care întâlnește mai în fiecare zi turiști. Toți trei, eu, Nico și Bianca îl ascultăm și încercăm să notăm cât mai multe. 

Vedere de pe platoul din Giza asupra orașului Cairo.
Continuă să citești Emed: „Sunteți în Cairo, aici nimic nu este pe gratis!”

Hours of waiting in vain for thousands of Romanians who wanted to vote | photo-reportage

On May 26th, 2019, Romanians from all over the world had to vote for the European Parliament elections. Thousands of Romanians living abroad have waited for hours at endless queues to exercise their right to vote. I took these photographs at the polling station in Harrow, London, where the doors were closed 45 minutes earlier. The Romanians have been waiting even for 9 hours and didn’t get to vote.

[RO] Pe 26 mai 2019 românii din toată lumea au mers să voteze la alegerile europarlamenare. Mii de români care locuiesc în afara țării au așteptat ore întregi la cozi pentru a vota. Am făcut aceste fotografii la secția de votare din Harrow, Londra, acolo unde ușile clădirii în care se afla secția de votare s-au închis cu 45 de minute mai devreme. Românii au așteptat chiar și 9 ore și nici măcar nu au apucat să voteze.

MOre

23 dilematic

Până să fac 18 ani, așteptam cu cea mai mare nerăbdare ziua mea de naștere. „Încă doi ani, încă un an”, așa-mi număram. Credeam că la 18 ani o să am puterea să-mi schimb viața pe care o consideram oarecum plictisitoare, că o să aleg ce și cum vreau. Odată dotat cu 18 ani în buletin, am descoperit că nu-ți servește nimeni pe tavă ceva puteri magice. Și de-atunci, în fiecare an, în apropierea zilei mele de naștere intru într-o stare de incertitudine, (1) nu știu dacă să mă bucur de faptul că mai toți prietenii din offline și online își amintesc de mine și-mi trimit mesaje seci sau de-a dreptul impresionante sau (2) să mă-ntristez că a mai trecut un an și (poate) presiunea socială apasă și mai tare pe umerii mei.

Continuă să citești 23 dilematic