„Dacă îți iubeai țara, stăteai acasă.” | ‘If you had loved your country, you would have stayed home.’

Am luat cutia de bomboane ROM din dulap, mi-am pus broșa cu harta României în piept și am mers grăbit spre muncă. Era 1 decembrie, așa că simțeam că a venit timpul să le ofer englezilor o mică lecție de istorie despre locul din care vin. Numa’ că tot acolo, la locul de muncă, am dat și peste un românaș mai posomorât, care, după ce l-am servit cu bomboane și i-am urat la mulți ani, mi-a trântit-o-n față și mi-a zis: de ce faci asta?! Am început să-i spun cu-n simț patriotic că-mi iubesc țara și că deși sunt departe de țară… „Dacă o iubeai, stăteai acasă”, mi-a închis gura colegul meu român.

I took the ROM chocolate from the locker, I put on my pin with Romanian map and I rushed to work. It was on December 1st, (the Romanian National Day) so I felt that the right time finally arrived, I had to teach the English people a little history lesson about my own country. But, on that day, at my place-work, I met a Romanian man who looked gloomy. After I gave him some chocolate and I wished him happy national day, he asked me: ‘why are you doing this?!’ I told him with a very patriotic sense that I love my country and that although I am far away from the country… ‘If you truly loved you country, you were there now’, my Romanian colleague shuted me up.

Trafalgar Square, London
Continuă să citești „Dacă îți iubeai țara, stăteai acasă.” | ‘If you had loved your country, you would have stayed home.’

2018, o mutare, mulți kilometri și dor

Anul meu a fost despre schimbare.

În 2018 am absolvit Facultatea de Litere, specializarea Jurnalism, și, cu licența pe drive, am plecat la University of Westminster din Londra. Am început o altă călătorie de doi ani la masterul de fotografie documentară și fotojurnalism. Am avut prima mea expoziție fotografică și am început să combin și mai bine scrisul cu imaginea. Tot în 2018 am “dat” limba română pe engleză și am început procesul de “britanizare” printr-o luptă dintre student și emigrant.

Continuă să citești 2018, o mutare, mulți kilometri și dor

Portret de familie emigrantă

Am întrebat-o pe mama ce își dorește de Crăciun, cu speranța că poate o să-mi dea un indiciu și apoi o să dau fuga pe vreun website și o să-i comand ceva care să ajungă la ea, la poartă, până de sărbători. Mi-a spus că își dorește ca cei patru copii ai ei să vină acasă. Am tăcut și-am înghițit în sec. Asta mi-am dorit și eu în fiecare an, ca frații mei să vină acasă, să stăm la masă împreună, să povestim și să ne deschidem cadourile. Anul ăsta am plecat și eu din România, am venit să studiez în Londra și, deși mi-am promis că o să merg acasă de sărbători, mi-am înfipt atât de tare rădăcinile încât acum nu mai pot scăpa. „Nu putem, muncim, mamă”, am răspuns pe grupul de pe messenger.  


Continuă să citești Portret de familie emigrantă