Română

Am întâlnit, în Londra, români care nu au copilărit deloc în țară, care au fost mereu pe drumuri, dintr-un loc în altul, în funcție de puterea economică. Tot aici am dat și peste români care au decis, nu de mult timp, că este necesar să plece în străinătate – fie pentru a studia, fie pentru a găsi un loc de muncă mai bine plătit. „Mi-au spus verii mei că e mai bine aici și, uite, am venit.”

În călătoria mea prin Londra, am întâlnit mulți conaționali pe care i-am pus să-și imagineze cum ar fi fost viața lor dacă stăteau acasă. Cumva a devenit modul meu de a încerca să-mi dau mie răspunsul potrivit, să-mi spun că am luat cea mai bună decizie și că e bine c-am plecat. Doar că răspunsurile pe care le-am primit m-au făcut să sap și mai mult în interior, nu să acopăr rana abia deschisă. Fotografiile pe care le-am făcut acestor români sunt nu doar o dovadă, ci o amintire puternic ilustrată care mă întoarce inevitabil tot la ziua de 13 septembrie 2018, la ziua în care am ales să plec, nu să rămân.

I. Teoderașcu, Aprilie 2019

English

I met, in London, Romanians that didn’t grow up at all in their country, that were always on the road, from a place to another, depending on their financial power. Also, I have met here Romanians who decided that it is necessary to go abroad — maybe to study, maybe to find a better paid job. “My cousins told me that it is much better here, so here I am”, my barber told me a few weeks ago. The latest statistics say that over 3,6 millions of Romanians live abroad and over 400.000 of them live in the United Kingdom (they became the second biggest non-British nationality in the UK, according to the Office for National Statistics).

In my travel through London I met a lot of compatriots that I have asked to imagine how their life would have looked like if they would have stayed home. Somehow, it became the way to give answers to myself and convince myself that I took the best decision and that is good that I left. The only thing is that the answers that I have received made me dig more, but not to cover the wounds. The photographs that I took to these people are not only a proof, but a illustrated memory  that inevitable makes me get back to that September 13, 2018, the day I decided to leave, not to stay.

I. Teoderascu, April 2019

Vezi alte proiecte