FIKA: povești, cafea și zâmbete

Stropii de ploaie lovesc cu putere asfaltul, iar printre sutele de stropi, se arată o frunză ruginie care plutește lent și apoi se izbește de pământ. O fi obosit. Obosit mă simt și eu, aș avea nevoie să stau jos, să-mi găsesc gândurile într-o ceașcă de ceai sau de cafea sau într-o carte. Și pe principiul ai grijă ce-ți dorești, ridic capul și observ în fața mea un loc colorat, un loc cald. E o cafenea. Înainte de a intra, trec pe la librăria de lângă, Junimea, îmi iau o carte și apoi intru în cafeneaua FIKA. De la intrare îmi zâmbește un tânăr, îi răspund cu o scurtă mișcare a buzelor și mă așez la o masă. Imediat, apare în jurul meu o fată pe care o cheamă Roxana și îi cer un ceai, dar ea îmi recomandă o cafea proaspătă, venită din inima Africii (Kenya și Etiopia). Mă gândesc la gustul amar și o refuz. Roxana mai încearcă o dată, de data aceasta cu argumente mult mai dulci „O cafea bună nu este niciodată amară și nici nu are nevoie de zahăr. În plus, vă recomandăm dulciurile suedeze moi, cremoase și sănătoase.” Cedez. Accept un cappucino.

Continue reading FIKA: povești, cafea și zâmbete