Emed: „Sunteți în Cairo, aici nimic nu este pe gratis!”

„Egiptul este foarte sigur, nu există criminalitate. Dar să aveți grijă, când sunteți pe stradă nu băgați pe nimeni în seamă, dacă o să mergeți la Muzeul Egiptean, o să apară oameni în fața voastră și o să vă zică să o luați printr-un tunel că este mai rapid, nu mergeți cu ei, o să vă ducă în magazine și apoi o să închidă ușa. Nu o să vă dea drumul până nu cumpărați ceva. La piramide o să vă pună lucruri în mână, nu luați nimic, nu o să le mai vrea înapoi și va trebui să plătiți. O să încerce să vă pună pălării, eșarfe pe cap, aveți grijă! Nu îi priviți, nu vorbiți cu ei, vă faceți că nu știți engleză. Sunteți în Cairo, aici nimic nu este pe gratis!”, ne sfătuiește Emed, un localnic în vârsta de 40 și ceva de ani, care întâlnește mai în fiecare zi turiști. Toți trei, eu, Nico și Bianca îl ascultăm și încercăm să notăm cât mai multe. 

Vedere de pe platoul din Giza asupra orașului Cairo.
Continuă să citești Emed: „Sunteți în Cairo, aici nimic nu este pe gratis!”

2018, o mutare, mulți kilometri și dor

Anul meu a fost despre schimbare.

În 2018 am absolvit Facultatea de Litere, specializarea Jurnalism, și, cu licența pe drive, am plecat la University of Westminster din Londra. Am început o altă călătorie de doi ani la masterul de fotografie documentară și fotojurnalism. Am avut prima mea expoziție fotografică și am început să combin și mai bine scrisul cu imaginea. Tot în 2018 am “dat” limba română pe engleză și am început procesul de “britanizare” printr-o luptă dintre student și emigrant.

Continuă să citești 2018, o mutare, mulți kilometri și dor

Sighișoara, abandonată-n plină iarnă

Pe Sighișoara am regăsit-o, acum trei zile, într-o zi ploioasă, răsunând a Macarena și cu gunoaiele la vedere. Drumul de la gară până la primele scări care duceau spre cetate a fost plin de îndoieli. Am dat peste oameni nepoliticoși, care fluierau în timp ce făceam fotografii doar ca să întorc obiectivul și spre ei, peste străzi pustii și multe restaurante sau cafenele închise.

Sus, la cetate, a fost mult mai bine, acolo singurătatea parcă își avea rostul. Din când în când, se mai auzeau ciorile zburând deasupra unei biserici (parcă) părăsite, sunetele puternice ale unor clopote și acordurile calme de la o chitară. În rest, doar pașii noștri izbind pietrele ori atingând rumegușul de pe drumuri. Mirosul de lemn tăiat se amesteca deseori cu cel al ploii.

Și pentru că întâlnirea aceasta a fost dulce-amară, mi-am promis să revin și pe timp de vară.

Sighișoara_Ionuț Teoderașcu-14

Continuă să citești Sighișoara, abandonată-n plină iarnă