Bilațul primului semestru de emigrare

Profesorul meu de Limbaj Jurnalistic, Stelian Dumistrăcel, îl cita mai în fiecare oră pe Ludwig Wittgenstein și spunea că „limitele limbii noastre sunt limitele lumii noastre”. Nimic mai adevărat.

Am decis să emigrez în Londra, pe 13 septembrie 2018, cu gândul de a-mi continua studiile, de a adăuga lângă eticheta de „jurnalism”, obținută la Iași, și cuvântul „foto”. Și cum în Londra timpul nu trece, ci fuge, aproape că nu mi-am dat seama cum au trecut cele nouă luni, implicit primul an de master. În alergătura aceasta de acasă spre muncă sau universitate și invers, nu am mai apucat să vorbesc cu mine, să mă uit în spate și să-mi calculez cu precizia unui contabil, câte s-au schimbat și câte nu, în principiu, ce e bine și ce e rău. Aleg să fac asta după primul semestru de emigrare și înainte de a părăsi Londra pentru 3 luni.

Continuă să citești Bilațul primului semestru de emigrare

Dacă stăteam acasă

Am întâlnit, în Londra, români care nu au copilărit deloc în țară, care au fost mereu pe drumuri, dintr-un loc în altul, în funcție de puterea economică. Tot aici am dat și peste români care au decis, nu de mult timp, că este necesar să plece în străinătate – fie pentru a studia, fie pentru a găsi un loc de muncă mai bine plătit. „Mi-au spus verii mei că e mai bine aici și, uite, am venit.” 

Continuă să citești Dacă stăteam acasă