Amintiri developate | portret de familie emigrantă

„Regret că nu am stat acasă ca să văd cum crești”, mi-a spus, într-o seară de august. M-a luat în brațe și n-am știut cum să reacționez. Aș fi putut să-i spun că da, trebuia să stea lângă mine și să mă învețe „bărbăție”, să-mi arate cum să fiu mai puțin sensibil și cum să-miContinue reading “Amintiri developate | portret de familie emigrantă”