Now it can be told! From UNTOLD

După experiența pe care am avut-o la festivalul ieșean, Afterhills, mi-am propus să încerc, anul acesta, să ajung și la UNTOLD. Pentru că Ellie Goulding e artista preferată a Nicoletei, prietena mea, și pentru că melodiile lui Lost Frequencies îmi trezesc multe amintiri plăcute, am ales să merg în a doua zi de festival. Eram deja la Brașov, cu echipa Zig Zag prin România, și, astfel, m-am urcat în mașină și am plecat spre Cluj. După patru ore, eram aproape de Cluj Arena. Lume multă, aglomerație, poliție – știți voi cum e. Deși am ratat-o pe Jasmine Thompson (voiam să ascult melodia asta), am ajuns la Ellie Goulding. Intrarea în Arenă e ca și cum ai trăi toată viața într-un tunel întunecat și deodată ieși la lumină. Ori îți place, ori te înfricoșează. La mine, clar, a fost prima. Energia din jur începe să-ți furnice pe șira spinării, ochii ți se deschid larg și tot ce vrei să faci e să începi să fredonezi versurile melodiilor și să sari – cât mai sus! Închizi ochii, simți muzica și începi să crezi că numai tu ești acolo. Fără griji, fără nimic, doar tu și muzica! Luminile și laserele îți fură privirea și parcă începi să fii hipnotizat de ochii unui dragon care s-a prăbușit peste scena principală.

Continue reading Now it can be told! From UNTOLD