23 dilematic

Până să fac 18 ani, așteptam cu cea mai mare nerăbdare ziua mea de naștere. „Încă doi ani, încă un an”, așa-mi număram. Credeam că la 18 ani o să am puterea să-mi schimb viața pe care o consideram oarecum plictisitoare, că o să aleg ce și cum vreau. Odată dotat cu 18 ani în buletin, am descoperit că nu-ți servește nimeni pe tavă ceva puteri magice. Și de-atunci, în fiecare an, în apropierea zilei mele de naștere intru într-o stare de incertitudine, (1) nu știu dacă să mă bucur de faptul că mai toți prietenii din offline și online își amintesc de mine și-mi trimit mesaje seci sau de-a dreptul impresionante sau (2) să mă-ntristez că a mai trecut un an și (poate) presiunea socială apasă și mai tare pe umerii mei.

Continuă să citești 23 dilematic

Oxford Street | #AmongtheLondoners

Pe Oxford street se intersectează în fiecare zi cele mai multe priviri, fiind, de altfel, cea mai aglomerată stradă din Europa (pe acolo, trec, în medie, peste 13.000 de pietoni pe zi). Acolo-i aglomerația londoneză și acolo aștepți uneori minute bune numai să intri în stația de metrou. Farmecul londonez, viața urbană și diversitatea tot acolo le găsești.

Continuă să citești Oxford Street | #AmongtheLondoners

Dacă stăteam acasă

Am întâlnit, în Londra, români care nu au copilărit deloc în țară, care au fost mereu pe drumuri, dintr-un loc în altul, în funcție de puterea economică. Tot aici am dat și peste români care au decis, nu de mult timp, că este necesar să plece în străinătate – fie pentru a studia, fie pentru a găsi un loc de muncă mai bine plătit. „Mi-au spus verii mei că e mai bine aici și, uite, am venit.” 

Continuă să citești Dacă stăteam acasă