Bilațul primului semestru de emigrare

Profesorul meu de Limbaj Jurnalistic, Stelian Dumistrăcel, îl cita mai în fiecare oră pe Ludwig Wittgenstein și spunea că „limitele limbii noastre sunt limitele lumii noastre”. Nimic mai adevărat.

Am decis să emigrez în Londra, pe 13 septembrie 2018, cu gândul de a-mi continua studiile, de a adăuga lângă eticheta de „jurnalism”, obținută la Iași, și cuvântul „foto”. Și cum în Londra timpul nu trece, ci fuge, aproape că nu mi-am dat seama cum au trecut cele nouă luni, implicit primul an de master. În alergătura aceasta de acasă spre muncă sau universitate și invers, nu am mai apucat să vorbesc cu mine, să mă uit în spate și să-mi calculez cu precizia unui contabil, câte s-au schimbat și câte nu, în principiu, ce e bine și ce e rău. Aleg să fac asta după primul semestru de emigrare și înainte de a părăsi Londra pentru 3 luni.

Continue reading Bilațul primului semestru de emigrare

23 dilematic

Până să fac 18 ani, așteptam cu cea mai mare nerăbdare ziua mea de naștere. „Încă doi ani, încă un an”, așa-mi număram. Credeam că la 18 ani o să am puterea să-mi schimb viața pe care o consideram oarecum plictisitoare, că o să aleg ce și cum vreau. Odată dotat cu 18 ani în buletin, am descoperit că nu-ți servește nimeni pe tavă ceva puteri magice. Și de-atunci, în fiecare an, în apropierea zilei mele de naștere intru într-o stare de incertitudine, (1) nu știu dacă să mă bucur de faptul că mai toți prietenii din offline și online își amintesc de mine și-mi trimit mesaje seci sau de-a dreptul impresionante sau (2) să mă-ntristez că a mai trecut un an și (poate) presiunea socială apasă și mai tare pe umerii mei.

Continue reading 23 dilematic

Oxford Street | #AmongtheLondoners

Pe Oxford street se intersectează în fiecare zi cele mai multe priviri, fiind, de altfel, cea mai aglomerată stradă din Europa (pe acolo, trec, în medie, peste 13.000 de pietoni pe zi). Acolo-i aglomerația londoneză și acolo aștepți uneori minute bune numai să intri în stația de metrou. Farmecul londonez, viața urbană și diversitatea tot acolo le găsești.

Continue reading Oxford Street | #AmongtheLondoners

Dacă stăteam acasă

Am întâlnit, în Londra, români care nu au copilărit deloc în țară, care au fost mereu pe drumuri, dintr-un loc în altul, în funcție de puterea economică. Tot aici am dat și peste români care au decis, nu de mult timp, că este necesar să plece în străinătate – fie pentru a studia, fie pentru a găsi un loc de muncă mai bine plătit. „Mi-au spus verii mei că e mai bine aici și, uite, am venit.” 

Continue reading Dacă stăteam acasă