Iașul, după ploaie

După o ploaie zdravănă, te gândești de două ori dacă să mergi sau nu afară. Pentru că oricum trebuia să ajung la gară, mi-am făcut curaj și am ieșit prin oraș să fotografiez viața de după ploaie. Mi-am luat pelerina (pe care când o dădeam jos, când o punem pe mine), aparatul de fotografiat și rucsacul. Traseul nu a fost foarte complicat: de la gară am mers spre Piața Unirii, apoi pe Ștefan și, la final, am stat câteva minute la piața de la Hala Centrală. Iar viața de după ploaie este agitată, oamenii aleargă cu umbrele de la un adăpost la altul ori încearcă să sară peste băltoacele de apă, porumbeii caută mâncare, câinii sunt zgribuliți și nu știu pe unde s-o mai ia, iar mașinile tulbură și mai mult apele. Însă, pe alocuri, mai sunt și poeți, care se opresc, stau pe o bancă și contemplă.

I. Teoderascu_Iasi (dupa ploaie) (2 of 46)

Continue reading Iașul, după ploaie

Prima ninsoare

Astăzi a nins. Fulgii de nea care se izbeau dimineață de geam au fost cea mai bună alarmă. M-au trezit și m-au făcut fericit. Iar fericirea când o zăresc, încerc să o prind, să o păstrez și să o dau și la alții. Aici fericirea poartă numele de „fotografie”. Și toate s-au întâmplat acasă, la Iași.

DSC_0111
Strada „Ștefan cel Mare”, Iași

Continue reading Prima ninsoare

FIKA: povești, cafea și zâmbete

Stropii de ploaie lovesc cu putere asfaltul, iar printre sutele de stropi, se arată o frunză ruginie care plutește lent și apoi se izbește de pământ. O fi obosit. Obosit mă simt și eu, aș avea nevoie să stau jos, să-mi găsesc gândurile într-o ceașcă de ceai sau de cafea sau într-o carte. Și pe principiul ai grijă ce-ți dorești, ridic capul și observ în fața mea un loc colorat, un loc cald. E o cafenea. Înainte de a intra, trec pe la librăria de lângă, Junimea, îmi iau o carte și apoi intru în cafeneaua FIKA. De la intrare îmi zâmbește un tânăr, îi răspund cu o scurtă mișcare a buzelor și mă așez la o masă. Imediat, apare în jurul meu o fată pe care o cheamă Roxana și îi cer un ceai, dar ea îmi recomandă o cafea proaspătă, venită din inima Africii (Kenya și Etiopia). Mă gândesc la gustul amar și o refuz. Roxana mai încearcă o dată, de data aceasta cu argumente mult mai dulci „O cafea bună nu este niciodată amară și nici nu are nevoie de zahăr. În plus, vă recomandăm dulciurile suedeze moi, cremoase și sănătoase.” Cedez. Accept un cappucino.

Continue reading FIKA: povești, cafea și zâmbete