Am luat cutia de bomboane ROM din dulap, mi-am pus broșa cu harta României în piept și am mers grăbit spre muncă. Era 1 decembrie, așa că simțeam că a venit timpul să le ofer englezilor o mică lecție de istorie despre locul din care vin. Numa’ că tot acolo, la locul de muncă, am dat și peste un românaș mai posomorât, care, după ce l-am servit cu bomboane și i-am urat la mulți ani, mi-a trântit-o-n față și mi-a zis: de ce faci asta?! Am început să-i spun cu-n simț patriotic că-mi iubesc țara și că deși sunt departe de țară… „Dacă o iubeai, stăteai acasă”, mi-a închis gura colegul meu român.
I took the ROM chocolate from the locker, I put on my pin with Romanian map and I rushed to work. It was on December 1st, (the Romanian National Day) so I felt that the right time finally arrived, I had to teach the English people a little history lesson about my own country. But, on that day, at my place-work, I met a Romanian man who looked gloomy. After I gave him some chocolate and I wished him happy national day, he asked me: ‘why are you doing this?!’ I told him with a very patriotic sense that I love my country and that although I am far away from the country… ‘If you truly loved you country, you were there now’, my Romanian colleague shuted me up.
