2018, o mutare, mulți kilometri și dor

Anul meu a fost despre schimbare.

În 2018 am absolvit Facultatea de Litere, specializarea Jurnalism, și, cu licența pe drive, am plecat la University of Westminster din Londra. Am început o altă călătorie de doi ani la masterul de fotografie documentară și fotojurnalism. Am avut prima mea expoziție fotografică și am început să combin și mai bine scrisul cu imaginea. Tot în 2018 am “dat” limba română pe engleză și am început procesul de “britanizare” printr-o luptă dintre student și emigrant.

Continue reading 2018, o mutare, mulți kilometri și dor

Miros de moldoveni în inima Sibiului 

„Mamă, vreu cârnaț”, țipă un copil din mijlocul pieței din Sibiu. Cu toate că este frig, oamenii aleargă de la căsuțele cu vin fiert și cu JagerTee (ceai negru cu rom) la cele cu șosete atent împletite. Unii dintre ei umbla ca somnambulii prin piață și transmit live, pe Facebook, tot ce mișcă la Târgul de Crăciun de la Sibiu. Mai vezi câțiva lângă bradul de peste cinci metri care își fac un selfie numai bun de pus în album sau, mai bine, pe-o rețea de socializare. Numai copilul de vreo șase-șapte ani țipă, cu un accent moldovenesc, că vrea cârnați, dar pare ca nimeni nu-l bagă în seama.

Continue reading Miros de moldoveni în inima Sibiului 

FIKA: povești, cafea și zâmbete

Stropii de ploaie lovesc cu putere asfaltul, iar printre sutele de stropi, se arată o frunză ruginie care plutește lent și apoi se izbește de pământ. O fi obosit. Obosit mă simt și eu, aș avea nevoie să stau jos, să-mi găsesc gândurile într-o ceașcă de ceai sau de cafea sau într-o carte. Și pe principiul ai grijă ce-ți dorești, ridic capul și observ în fața mea un loc colorat, un loc cald. E o cafenea. Înainte de a intra, trec pe la librăria de lângă, Junimea, îmi iau o carte și apoi intru în cafeneaua FIKA. De la intrare îmi zâmbește un tânăr, îi răspund cu o scurtă mișcare a buzelor și mă așez la o masă. Imediat, apare în jurul meu o fată pe care o cheamă Roxana și îi cer un ceai, dar ea îmi recomandă o cafea proaspătă, venită din inima Africii (Kenya și Etiopia). Mă gândesc la gustul amar și o refuz. Roxana mai încearcă o dată, de data aceasta cu argumente mult mai dulci „O cafea bună nu este niciodată amară și nici nu are nevoie de zahăr. În plus, vă recomandăm dulciurile suedeze moi, cremoase și sănătoase.” Cedez. Accept un cappucino.

Continue reading FIKA: povești, cafea și zâmbete

Utopia dintr-o ceașcă de ceai

Unde bem ceai bun în Iași? Este  o întrebare pe care mi-am tot pus-o și pe care continui să mi-o adresez. Printre locurile frumoase, astăzi, vă fac cunoștință cu Utopia, o cafenea, de pe strada Lăpușneanu, ce oferă o atmosferă călduroasă și relaxantă. Pe timp de iarnă, pe acolo mișună un pisic care-ți fură privirea, ceaiul este cald, bun și servit așa cum trebuie. În fiecare sâmbătă seara întâlnești în drumul tău spre ceaiul roșu sau alb, pași de tango, căci acolo se „ciocnesc” două cluburi de tango din Iași. Am învățat câțiva pași, iar ceaiul roșu (Rooibos) m-a fermecat. Vă las în compania fotografiilor și, de asemenea, v-o prezint pe Silvia, o bună prietenă.

Pe data viitoare și cine știe, poate ne întâlnim la un ceai roșu în Utopia!

P.S.: Am ales ceaiul roșu, întrucât nu conține cofeină (aveam nevoie de un somn liniștit) și conține antioxidanți puternici. Are un gust fin și dulce, iar când te uiți în ceașcă pare că ai prins câteva secunde din apusul ce tocmai a trecut.