Munca din spatele unei expoziții este destul de epuizantă — de la cătarea unei idei, la găsirea formei care să exprime cel mai bine ce vrei să transmiți și până la printarea și montarea fotografiilor —, însă momentul în care ochii vizitatorului se izbesc cu munca ta este mai mult decât satisfăcător.
Aseară a avut loc deschiderea celei de-a doua expoziții a programului de master Fotografie documentară și Fotojurnalism de la University of Westminster. Prin arta pe care am creat-o și pe care am denumit-o „Așteptând Brexitul” (Waiting for #Brexit) am vrut să exprim un contrast de culori și de sentimente cu care se confruntă un cuplu român stabilit în Londra și care, în nouă zile, va da (sau nu) piept cu ruptura dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană.
Multora li s-au încrețit frunțile în timp ce priveau, au făcut pași mărunți ca să se apropie cât mai mult de fotografii, să înțeleagă contrastul, să afle de unde vine culoarea. „Le-ai editat?”, m-a întrebat cineva. „Nu, culorile sunt de la o lumină naturală”. ”Wow! Nu am mai văzut așa ceva până acum!”, „Este foarte progresiv, îmi place!”, „Inpiră încredere, pare că știi exact ce vrei să faci, ce vrei să transmiți”, „Când mă uit la ele, ceva se trezește în mine, dar nu știu ce. Nu pot...”, „E ciudat, dar frumos!”, mi-au spus.
Dar pentru a ajunge aici, am trecut prin multe seri în care le întrebam prin casă pe Nicoleta și pe Bianca: „ce-ți exprimă fotografia asta?” Deși uneori le-am plictisit (Bianca mi-a zis într-o seară: „Teo, mai lasă fotografiile, hai să facem altceva!”), sprijinul lor (și al doamnei Manuela) s-a aflat într-o continuă creștere. Mulțumesc! Mi-aș fi dorit să fie și familia mea alături, dar sunt sigur că vor veni la următoarele expoziții — căci vor mai fi.
Mulțumesc, Jessica și Sandu, că ați devenit, fără să știți, o inspirație pentru arta mea!
P.S.: Ieri, pentru a doua oară, numele meu de familie a fost scris greșit. Și, de data aceasta, doar al meu. Nu știm unde și cum s-a produs greșeala. Colega m-a asigura că a dat copy-paste la varianta trimisă de mine. Eu i-am scris Ionuț Teoderașcu, dar la final a apărut Ionuț Theoderașcu. Nico zice că ăsta mi-e numele de fotograf.
—
#exhibition
